Să fie clar de la bun început: nu există perfecţiune pe lumea asta. Poate că sună a clişeu, dar este adevărul.O persoană normală caută perfecţiunea şi încearcă să o obţină. Însă ce rost are să ajungi la perfecţiune ? Nici măcar un singur motiv. Nimic.
Urăsc perfecţiunea ! Dacă cineva sau ceva este perfect, înseamnă că nu mai este nimic de făcut. Nu mai este loc pentru imaginaţie. Persoana respectivă nu mai are ce să înveţe, nu mai are cum să-şi dezvolte abilităţile. Înţelegi ce vreau să zic ?
Pentru unii perfecţiunea nu aduce decât disperare. Sunt capabil să creez lucruri mai minunate şi mai bune decât cele de dinainte, dar nu pot atinge perfecţiunea. Îmi găsesc plăcerea în suferinţa de a-mi vedea limitele.
În momentul în care prostia din gura ta a ajuns la urechile mele, deja ai pierdut. Bineînţeles, asta numai dacă eşti la fel de bun ca mine. Mai bine taci şi încerci să salvezi o aparenţă oarecum străvezie.
Postări
