M-am mai gandit. Si m-am razgandit. De fapt vreau sa vii la mine anul asta. Atata doar ca nu imi plac niste chestii la tine si cred ca ar trebui sa le stii.
In primul rand, in loc sa le aduci copiilor jucarii in sac, mai bine adu-le carti. Jucariile n-au importanta, mai bine niste carti cu ecuatii si filozofii. Filozofii despre desertaciune, in mod special. Si poate niste poezii de-ale lui Nicolae Labis si Veronica Micle.
Si mai vreau sa vii la mine primu'. Nu al doilea, nici al treilea. Eu trebuie sa fiu in fruntea listei tale de vizite.
Nu prea imi place ca te imbraci in rosu – rosu asta e o culoare cam viguroasa si vehementa…mai bine ti-ar sta in violet, e culoarea mea preferata. Plus ca trebuie asortat..cu niste verde poate.
Aaa… si foarte important: daca nu ma gasesti acasa, insista. Stai la usa pana vin. Intoarce-te pana ma gasesti. Iar daca sunt in casa si nu-ti deschid, suna mult si tare, pana ma voi convinge ca vrei cu adevarat sa intri si ma voi decide ca meritam amandoi aceasta vizita.
Era la moda rosul cand s-a inventat Craciunul? E Mos Craciun timid si se inroseste repede? Oare s-au incurcat vopsele oualor de Paste prin masina de spalat a Mosului?
De ce nu poate fi Craciunul mov, verde sau chiar albastru? De ce costumatia lui Mosu’ e rosie din cap pana in picioare, de ce nu poate sacul lui sa aiba un petec gri sau macar nasul lui Rudolph …de ce nu poate fi galben?
Daca ar fi sa ma iau dupa versurile lui Damien Rice : “we call it Christmas when the adverts begin”, inseamna ca am gasit explicatia: Craciunul e rosu pentru ca e sponsorizat de Coca Cola.
Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe prietenul nostru atat de important…Nu conteaza timpul pe care-l petrecem cu fiecare prieten ci calitatea timpului petrecut cu fiecare persoana….5 minute pot fi mai importante ca o zi intreaga…
Astazi multe prietenii se realizeaza prin e-mail , acele prietenii “virtuale” , care ne fac sa gandim , sa radem , sa reflectam.
Invatam sa apreciem persoane fara a le judeca dupa cum arata sau modul lor de a fi , fara a putea sa le etichetam…sunt prietenii mari care se fac in acest fel !… Asa se construiesc prietenii din bucurii si dureri impartasite…unele tin de scoala , altele de calatorii , cinema si distractii.
Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe acesta sa fie atat de important!!!…Pentru ca timpul pierdut cu prietenii nu exista este timp castigat , trait , profitat…sunt amintiri pentru o viata intreaga…Cel mai important este sa stim sa profitam la maxim de fiecare minut si sa pastram apoi amintirea…
Prieteni sunt alaturi de noi atunci cand putem da sentimente… Alaturi de prieteni , viata este o carare printr-o poiana…Prietenii sunt acei oameni rari care te intreaba ce mai faci si apoi asteapta sa auda raspunsul… Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincredarea…!Adevaratul prieten este acela care nu trece nimic cu vederea dar iti iarta totul…
Prietenia se construieste incetul cu incetul…tu insuti esti raspunzator de ceea ce culegi!….invata sa culegi lucruri bune…
Am avut cateva zile foarte incarcate,in care m-am dedicat doar persoanei iubite.Dar totusi am reusit sa rup putin din timpul meu liber si sa mi-l dedic acestui blog si m-am gandit sa intreb mai multe persone si chiar sa caut si pe net ce este dragostea . Banala intrebarea nu? Ei bine intrebarea este una insa raspunsuri sunt foarte multe si nici unul la fel am selectat doar cateva dintre zecile de raspunsuri pentru a le posta pe blog,haideti sa vedem cum suna aceste raspunsuri…
CE ESTE DRAGOSTEA???
Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.
Atunci cand iti tremura inima,tot corpul de emotie in fata persoanei iubite.
Dragostea inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg.
Dragostea este incelepciunea nebunului Si nebunia inteleptului.
Dragostea este adevarata slujba pentru dumnezeu.
Dragostea este un miracol acordat ca un dar minunat si pentru care ar trebui sa multumim in genunchi fara ai cere sa dureze mai mult decat ii este dat.
Dragostea e un extaz , ne scoate din noi insine.
Dragostea este o incercare de a transforma o particica dintr-o lume de vis in realitate.
Dragostea este triumful imaginatiei asupra inteligentei. Sa-ti spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba , umilinta fara preget supunere si daruire , tu insuti impotriva lumii intregi.
Dragostea nu este asemanarea dintre duoa persoana ce misterul dintre ele…
Dragostea este pur si simplu o nebunie. Dragostea este poezia simturilor.
Dragostea radacina si izvorul binelui.
Dragostea este un joc in doi pe care il pot castiga amandoi Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simtit fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta…
Dragostea este cea mai puternica forta din univers…
Dragostea este tot ceea ce avem este singura modalitate in care ne putem ajuta unul pe celalalt Dragostea este raiul …
Dragostea este singura floare care creste si infloreste fara ajutorul anotimpurilor.
Dragostea adevarata este ca o stfie toti vorbesc despre ea putini o vad cu adevarat Dragostea este gravitatie metafizica .
Dragostea este izvorul intregii vieti. Dragostea , sub toate formele ei , este drumul unic care duce spre puritatea morala.
Dragostea este lucrul acela intangibil care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem.
Dragostea este ingredientul de care lumea noastra nu se satura si care niciodata nu se gaseste din abundenta. Lumea niciodata nu va renunta la nevoia ei de a avea dragoste …
Dragostea e reducerea lumii intregi la o singura fiinta , preamarirea unei singure fapturi pana la indumnezeire…
Iubirea adevarata , adevarata este eternala, infinita. Dragostea pura, nu foloseste demonstratiei violente, mereu este noua si unica , cu toate ca dainuie de cand lumea. Dragostea noastra e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza si ca orice floare pe care daca nu o uzi se usuca…
Sper ca ti-a facut placere sa citesti cateva dintre zecile de rapsunsuri … Tu care crezi ca e definitia dragostei?
Cam aşa ar suna pe scurt ceea ce vreau să scriu mai jos.
Multă lume consideră o relaţie amoroasă sau de prietenie sau ambele combinate, mă rog, ca fiind un lucru foarte normal. Nimic greşit până aici. Însă, o relaţie, în opinia mea, nu este doar un lucru normal, ci şi un privilegiu. Un fenomen de care ar trebui să profiţi, de care să te bucuri.
Ai ocazia să construieşti ceva alături de persoana de care te-ai îndrăgostit. Ai ocazia să-ţi faci amintiri, să trăieşti clipe frumoase, să laşi un drum în urmă.
Am întâlnit destui oameni care după ce s-au cuplat cu alţi oameni, au pierdut ideea. S-au trezit în mijlocul acţiunii neştiind ce linii să spună. Păi, stai aşa, nu tu ziceai că dacă ai avea pe cineva ai face şi ai drege ? Acum ce faci, uiţi de la mână până la gură ?
Sau, mai rău, după ce că uiţi ce aveai de făcut, începi să-ţi baţi joc de tine, de persoana de lângă tine, de relaţie, de tot. Şi distracţia unde mai e ?
Până la urmă ajungi la concluzia că mai bine ai fi rămas singur, asta dacă te duce capul la ceva măreţ. Dacă eşti mitocan, continui să calci în picioare idealurile celor din jur. Măcar atâta conştiinţă să ai şi să spui “STOP! GATA!”.
Am scris rândurile de mai sus, pentru că unii nu realizează norocul pe care îl au. Cine ştie cine trece pe aici şi vede postul acesta şi poate se luminează puţin. Niciodată nu e prea târziu.
Intai de toate, iti urez bun venit pe aceasta pagina. Da-mi voie sa te felicit pentru alegerea facuta. Dar, atentie, daca sti ca suferi de anumite afectiuni cardio-respiratorii, te sfatuiesc sa iesi cat mai ai timp. Nu este destinat acestor persoane. In continuare, va voi oferi cateva detalii despre motivatia mea in crearea acestui blog. Multi dintre noi dorim de multe ori sa ne descarcam in anumite feluri(verbale, non-verbale, literare sau nu, uneori violente sau cu tendinte spre depresie) cand simtim ca suntem aglomerati in sinea noastra de lucruri prea apasatoare, carora nu le mai facem fata. Adica,unii beau, altii injura, altii se arunca de la balcon, altii isi bat nevasta, cate unii distrug mobila etc. Depinde de fiecare. Ei bine, eu nu de-asta sunt aici. Eu o sa fiu cel care da glas tuturor frustrarilor tale, tuturor dezamagirilor tale, tuturor lucrurilor pe care ai vrut sa le faci si nu ai reusit, din propria ta vina sau a altora. Ca atunci cand iesi de aici, sa pleci cu senzatia "Uite, ba, ca nu numai mie mi se intampla!", cu sentimentul ca nu esti asa unic precum crezi.
Deci, stimati cititori, acesta nu este un blog despre mine, este un blog despre voi!
Te-ai trezit vreodata dimineata si ai simtit ca astrele nu iti sunt favorabile? Ce-ai vazut cand ai deschis horoscopul? " Sanatate: astrele iti surad! Bani: astrele iti surad si mai tare! Dragoste: astrele deja nu mai pot de ras!" Hmm, asa sa fie? Ei bine, da! Cam asa sta treaba, oricat ai vrea sa te minti ca nu. Si te intrebi, cand pleci la munca, la scoala, la frecat tiparu' pe la colt de strada sau unde mai vrea muschiu' tau, ce dracu' ai facut sa meriti o zi de nasoala precum cea de azi. Poate o fi de la stele, stai tu sa te gandesti in sinea ta. Mai ales daca esti o fata care ii arde buzele pentru site-uri de socializare gen "sunt jmeker, merg in Bambu", ca sa "te ube :x" toti. Spun asta pentru ca aceasta tip de fata are tendinta uzuala de a nu calca stramb in fata astrelor, sa nu care cumva sa vada ca azi zodia ei e predispusa la accidente ca n-o mai dai jos din pat, Doamne-fereste sa fii incompatibil din punct de vedere zodiacal cu ea, ca deja te-a catalogat inapt pentru o cafea impreuna sau mai stiu eu ce...bine, depinde ce mai ai sa-i oferi pe langa cafea, asa se schimba putin situatia... Scuze, am deviat putin de la subiect. Spuneam ca de cele mai multe ori, asa stau lucrurile. Omul se crede guvernat de niste imprejurari celestiale mult mai presus decat poate el sa inteleaga sau sa combata. Dar, asta nu se intampla intotdeauna. Multi spun despre asta vechea treaba cu caramida: "Daca e sa mori, poti sa mori si cand iesi afara, iti pica o caramida in cap si gata!" . Pai, dobitoc mic si simpatic ce esti tu, pupe mamica pe el de bou, cat de fraier poti sa fii tu sa iti pice o caramida in cap cand iesi afara? Iti raspund eu: foarte fraier, extrem de fraier, incredibil de fraier, chiar nepamantesc de fraier. Asta ar insemna ca ziarele sa iti publice decesul la rubrica de bancuri de la ultima pagina. In esenta, vreau sa imi exprim doar convingerea ca totusi, desi omul intr-adevar este oarecum influentat de anumite entitati sau cum vreti si voi sa le numiti ce nu sunt asa cunoscute, avem in noi puterea sa le contracaram efectele prin propriile noastre decizii. "Cultiva-ţi vointa.Daca esti in stare sa urci, nimic nu-ti va fi cu neputinta."
Mda, două cuvinţele "banale" care pentru fiecare individ au o anumită semnificaţie. Pentru mine ele înseamnă apreciere, prietenie, înţelegere, dragoste, compasiune etc. Aşa că nu le zic oricând, oricui şi oricum, pentru că atunci când spun "Te iubesc !" chiar cred asta, totul vine din suflet. Nu o spun doar ca să umplu conversaţia cu vorbe. Aşa, acum că am trecut peste însemnătatea "celor două", mergem mai departe, la răspuns.
"Mulţumesc."
Mda (din nou). Ăsta nu e un răspuns, deşteapto. Nu e ca si cand ţi-am adus un cadou, nu ţi-am făcut vreo surpriză. Nu se răspunde cu "mulţumesc", nici cu "thx", nici cu "merci". Mulţumesc ar spune o străină, nu cineva alături de care ai petrecut anumite momente şi faţă de care ai sentimente profunde.Mai bine zis, nu meriţi să auzi cuvintele magice şi în felul ăsta rezolvăm problema.
Eu unul prefer să scriu mai rar şi mai bine, decât 2-3 articole pe zi şi alea să îţi ridice semne de întrebare.Am citit mai multe articole legate de ceea ce zic eu acum. Multe spuneau că e bine să scrii cât mai des etc etc etc. Ce se întâmplă dacă eu scriu pentru 1 lună 2-3 posturi pe zi şi dintr-o dată nu mai am surse de inspiraţie şi raţia se reduce la 1-2 articole ? Decât să fiu inconstant, mai bine îmi menţin un ritm anume cu care îmi obişnuiesc cititorii. Chiar dacă am ce scrie în neştire, mai salvez şi pentru zile negre. S-ar putea să vină şi o perioadă în care să nu am timp de postat sau pur şi simplu să nu am starea necesară pentru a sta la calculator şi atunci scot de la naftalină un articol care să umple golul.
Tu cum preferi: bloggerul tău favorit să îţi livreze mai multe articole zilnic şi să fie slabe (sau medii) din punct de vedere al calităţii sau să citeşti un post pe zi şi ăla să fie unul care să te mulţumească ?
Eu prefer să-i spun sinceritate. Este lucrul care face diferenţa într-o relaţie. Fiind sincer 100% poţi clădi o relaţie solidă, sigură, creativă, performantă, matură şi nu în ultimul rând, de viitor.Ce să mai vorbim cu subînţeles, să ne ascundem după perdea şi aşa mai departe, hai să fim sinceri de la bun început.Sinceritatea conduce la idei noi, ideile la succes, succesul la dezvoltare. Spune-mi ce gândeşti, ca să-ţi ofer exact ceea ce vrei. În felul ăsta facem economie de cuvinte, gânduri complicate şi înceţoşate.
Într-o relaţie timpul nu costă bani, ci sentimente, care dacă nu ştii să le fructifici, se pierd pe drum.Hai să nu mai căutăm scuze tardive şi să dăm cărţile pe faţă. Nu are de ce să-ţi fie frică sau ruşine şi cu atât mai mult nu trebuie să-ţi cenzurezi gândurile.
Sigur, ca orice lucru, sinceritatea poate să-ţi aducă şi dezamăgiri, dar e un risc pe care e bine să ţi-l asumi. Cred că se merită, satisfacţiile fiind foarte mari.
Barbatii iubesc femeile. Felul in care arata, miros, merg si vorbesc sunt doar cateva dintre motivele pentru care barbatii le considera divine. In cea mai mare parte a timpului, pentru ca nici femeile nu sunt perfecte. Dupa analize amanuntite, askmen.com a alcatuit o lista cu 10 lucruri pe care barbatii nu le suporta la femei. 10. Se prefac ca sunt virtuoase
Multe femei se invaluie intr-o aura, pretinzand ca trecutul lor e pur ca lacrima. Nicioadata n-ar admite ca au avut multi parteneri. Le aplaudam pe femeile care sunt, intr-adevar, pure si inocente, dar restul ar trebui sa nu mai incerce in zadar sa isi "spele" trecutul.Femeile au voie sa se distreze la fel de mult ca si barbatii si ar trebui sa-si gaseasca un partener care sa aprecieze asta.
9. Isi critica suratele
De ce, oare, femeile nu se pot complimenta sincer intre ele? Le place sa puna sub lupa totul, de la kilograme pana la coafura. Doar o femeie va observa daca pantofii alteia nu se potrivesc cu geanta si va face din asta o calamitate. Din fericire, mai exista si specimenele care recunosc o femeie frumoasa atunci cand o vad si admit asta (daca ar invita-o si la un menage à trios ar fi perfect!).Dar majoritatea femeilor nu vor sa aiba competitie. Oricum ar fi, noi tot avem ochi sa vedem femeile frumoase din jur.
8. Sunt geloase
De cele mai multe ori, doar mentionand numele altei femei poate insemna sfarsitul existenetei tale. Imagineaza-ti daca mai afla si ca ai iesit cu baietii intr-un club. Spune-i cum vrei, dar multe femei sunt mereu tentate sa puna la indoiala loialitatea barbatului. De aceea, atunci cand o femeie intra in ecuatie, indiferent in ce calitate, se tensioneaza peste masura. Daca i se ofera motive sa se poarte asa, atunci paranoia ei e justificata. Dar daca nu, cu ce am gresit sa platim noi pentru nesiguranta lor?
7. Devin nesigure
Unele femei au mari probleme cu increderea in propria persoana. Au nevoie ca partenerul sa le sustina si sa le spuna mereu cat de speciale sunt ele in viata lor. Isi transforma barbatul de alaturi in "carja" lor emotionala si cauta in el suportul moral, mental si emotional. E aproape ironic cand te gandesti ca adesea femeile se bat in piept, aratand cat de independente sunt ele. De obicei, acestea sunt femeile care devin extrem de nesigure atunci cand se indragostesc. Oricat de mult ne-ar placea sa folosim asta in avantajul nostru, trebuie sa recunoastem ca preferam, totusi varianta femeilor independente. Macar asa ai parte si de cateva momente de liniste.
6. Vorbesc codatIntrebarea
"La ce te gandesti", ale carei origini se pierd in timp, este cel mai bun exemplu vizavi de felul in care femeii ii place sa-si testeze partenerul si sa afle adevaratele lui trairi fata de ea. Se gandesc, probabil, ca ar trebui sa stim raspunsul daca suntem intr-adevar sufletul lor pereche. Ce tablou trist: un barbat tensionat, cautand raspunsul potrivit si o femeie fixandu-l cu bratele incrucisate si talpile batand tactul pe podea. In acest moment, nu-i ramane barbatului decat sa arunce un raspuns la intamplare, sperand ca nu va ajunge sa doarma in cusca cainelui.
5. Ne invadeaza spatiul personal
Femeile au acest tic instinctiv de a face ca lucrurile care ne apartin sa devina posesiile lor. Cu alte cuvinte, atunci cand nun u aranjeaza cravata, ne umbla prin debarale si sertare, cautand o camasa in care sa se schimbe. Chiar nu vedeti o problema in asta? Cum ar fi sa le umblam si noi prin lucruri? Unde mai e dreptatea?
4. Devin prea emotive
Plang din orice: un film trist, (ba uneori si unul cu happy-end!), o unghie rupta sau o frizura care nu a iesit asa cum trebuia. Ce e mai rau e ca se asteapta sa le scoatem din starea respectiva. Cu ce ne alegem noi: cu o femeie care ne plange pe umar. Nu suntem lipsiti de delicatete, dar in afara de a spune "Gata, draga", nu prea stim cum sa calmam femeile. Faptul ca femeile sunt mai delicate si mai vulnerabile ne place, doar ca nu vrem un suvoi de lacrimi ori de cate ori se intampla ceva, oricat de minor.
3. Fac shopping pana cad din picioare
Cand vine vorba de cumparaturi, pentru majoritatea femeilor nu sunt indeajuns de multe orele dintr-o zi. Cand se plimba printre rafturi si vitrine, uita de mancare, apa sau responsabilitati. Mai rau e ca tin sa facem acest slalom impreuna. Si iata-ne rugandu-ne sa se termine mai repede banii de pe card, pentru a ne putea intoarce acasa.
2. Vorbesc neincetat
E de ajuns sa intrebi o femeie cum a fost la serviciu si poti fi sigur ca discutia se va intinde pe durata a cel putin 45 de minute. Majoritatea femeilor adora sa vorbeasca; daca le dai un subiect de discutie, nu se vor mai opri. Si nu e adevarat ca nu ne intereseaza ce spun, doar ca nu vrem sa stim ce au facut chiar minut cu minut.
1. Folosesc sexul ca pe o arma
In razboiul sexelor, totul se rezuma la cine poarta pantalonii intr-o relatie. De cele mai multe ori e vorba de femeie, care doreste, astfel, sa-si arate superioritatea. Chiar daca le aplaudam pentru tactica, suntem de parere ca ar trebui sa nu se mai ia de nevoile de baza ale unei fiinte. Fie ea si barbat.
Sfat pentru barbati: invatati sa tolerati. Obiceiurile femeilor nu sunt chiar asa de nasoale. Sunt sanse sa va adaptati in timp, asa cum si ele se obisnuiesc cu obiceiurile mai putin placute ale barbatilor. Nimeni nu e perfect si cu asta cred ca suntem cu totii de acord.
Da. Am încredere în tine. Ştiu că vei fi lângă mine. Ştiu că vei face o treabă bună. Ştiu că poţi, că ai voinţă, că îţi doreşti.
Mă enervează la culme persoanele care spun că nu au încredere în nimeni. Stai singur pe lume şi normal că nu vei avea încredere în nimeni. Pentru că eşti singur. Fiind înconjurat de familie, prieteni apropiaţi, nu poţi să nu crezi în cineva, în oricare.
Din anturajul meu fac parte oameni pe care îi cunosc de ani de zile. Am mâncat împreună, am dormit împreună, am avut grijă unii de alţii, ne-am ajutat atunci când ne-a fost greu, dar am savurat şi clipele de strălucire. Ani de zile, 10, 5, 12 şi aşa mai departe. În această perioadă am sudat relaţii de prietenie pe viaţă.
Orice s-ar întâmpla, oriunde m-aş afla, întotdeauna voi avea încredere în prietenii mei. La fel cum şi ei au avut şi încă mai au încredere în mine.
Genul ăsta de argument nu-l suport nici o dat ,e cel mai tampit argument. Nu are niciun rost, sens, logică. Mai sunt şi alte răspunsuri gen “c-aşa zic io”, “uite aşa” şi încă 2-3 replici idiotice care nu-mi vin în minte.
E cel mai tembel argument posibil. Îl dai atunci când nu ai chef să deschizi gura ca să elucidezi misterul stupidităţii tale. De ce să faci o listă de-aia frumoasă cu liniuţă, punct şi virgulă, alineat ? E greu, ştiu. E mai marfă să zici un “de-aia”, că eşti tu genial (de bătut în cap).
Argumentul tampit e ca răspunsul din faza Q: Ce faci, frate ? A: Dau la muste. Argument d-ăla incredibil care cuprinde o multitudine de variante.
Vorbeam aseară cu un prieten, mai degrabă făceam haz de necaz de soarta şi el asculta, după care am spus ceva de genul “Lasă bă, asta e o sa-ti revii. O să-ti fie şi mie bine la un moment dat”. Avea o stare de spirit nasoală, nu aveam chef de nimeni şi cu atât mai mult eu nu aveam chef de detalii care nu mă ajută cu nimic. Deodată, s-a aprins un beculeţ în mintea mea.
Da, viaţa mea va intra pe o pantă ascendentă. Nu pentru că asta îmi doresc acum, ci pentru că sus/jos este un ciclu care se repetă. Cobor, cobor, cobor, simt că nu mai pot, după care îmi revin şi dau de aer proaspăt.
Ciclul acesta nu se aplica doar în domeniul personal, ci mai în toate domeniile. Sport, economie, afaceri, dragoste, nu ştiu, ce vreţi voi. Toate fluctuează. Atingi un nivel maxim/minim. După ce ajungi la performanţa maximă, încep să-ţi tremure mâinile şi intri în declin. La fel şi cu minimul, dai de fundul sacului şi din neant ţi se întinde o mână de ajutor.
Deci, dacă eşti de părere că viaţa ta nu e asa cum ai vrea, nu-ţi pierde încrederea în propriile forţe. Într-un final trebuie să-ţi revii.
Să fie clar de la bun început: nu există perfecţiune pe lumea asta. Poate că sună a clişeu, dar este adevărul.
O persoană normală caută perfecţiunea şi încearcă să o obţină. Însă ce rost are să ajungi la perfecţiune ? Nici măcar un singur motiv. Nimic.
Urăsc perfecţiunea ! Dacă cineva sau ceva este perfect, înseamnă că nu mai este nimic de făcut. Nu mai este loc pentru imaginaţie. Persoana respectivă nu mai are ce să înveţe, nu mai are cum să-şi dezvolte abilităţile. Înţelegi ce vreau să zic ?
Pentru unii perfecţiunea nu aduce decât disperare. Sunt capabil să creez lucruri mai minunate şi mai bune decât cele de dinainte, dar nu pot atinge perfecţiunea. Îmi găsesc plăcerea în suferinţa de a-mi vedea limitele.
În momentul în care prostia din gura ta a ajuns la urechile mele, deja ai pierdut. Bineînţeles, asta numai dacă eşti la fel de bun ca mine. Mai bine taci şi încerci să salvezi o aparenţă oarecum străvezie.
Toate trec, aşa se spune, dar nimic nu trece fără să lase urme.De fiecare dată când un om are o rană în suflet, cel de lângă el îi spune că se va vindeca odată cu trecerea timpului. Însă uneori rana aceea rămâne deschisă pentru totdeauna. Indiferent de zilele, lunile sau anii care trec, ea este acolo, de parcă ar fi semn din naştere. Unele greşeli, amintiri sau orice altceva sunt prea adânci ca să poată fi ascunse.
Cum poţi să trăieşti cu chestia asta ? Cum poţi să dormi noaptea liniştit ? Cum poţi să te prefaci sau măcar să încerci să te prefaci că totul e OK ? Orice ai face, orice ai zice, totul rămâne acolo, pe loc. Te apasă pe umeri, nu se dă din calea ta, nu te lasă în pace deloc. Ai vrea doar să ai un întrerupător, să-ţi poţi aprinde sau stinge viaţa atunci când vrei. Nu ai vrut să ajungi aici şi oricât ai încerca să iei vina asupra ta, nu numai tu ai greşit. Nici măcar gândul ăsta nu te încălzeşte.
Noaptea încerci să închizi ochii şi să-ţi imaginezi că lucrurile merg aşa cum ţi-ai dori, dar nu faci nimic decât să-ţi prelungeşti agonia. Încerci doar să ajungi la dimineaţă şi să o iei de la început. Zi de zi, până când n-o să mai poţi să te dai jos din pat.
Într-un final o să ajungi să te urăşti pentru ceea ce eşti.
Valentine's Day este Ziua Îndrăgostiţilor în tradiţia occidentală. Se sărbatoreşte pe data de 14 februarie.
Valentines is near Just wishing you were here You will always be near My heart will never be the same Beneath my skin, my soul lies waiting for you Everyday I think of you I feel blue Never give up hope Remembering the first kiss All I ask is to be with you And for you to be my Valentine For I will always cherish your heart in mine
==Sărbătoarea în lume== Fii iubitul meu: Ce inseamna asta? Fiecare dintre noi trebuie singur sa treca prin viata, Mult mai nefericiti decat am putea crede, Tanjind dupa un adevar pe care nu l-am vazut niciodata. Iubitii sunt dincolo de acest vis, Sunt asemenea rasariutului de soare peste o lume impietrita. Putem stii putin despre aceasta calatorie Cu exceptia miracolelor ce pot interveni. Nu exista alta cale de a da, decat prin iubire Libertatea noastra de a ne darui altuia. Intr-un asemenea sacrificiu continuu speram sa traim Nemaifiind legati de vise pamantesti, Chiar daca ne unim vietile impreuna."
Legenda Sfântului Valentin Odată era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptător îndârjit şi a avut multe războaie. El a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaţilor lui nu au vrut să meargă în luptă. Împăratul s-a gândit că bărbaţi voiau să stea acasă cu soţiile şi copiii lor în loc să se lupte pentru el.Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă. A decis ca niciunul dintre soldaţii din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbaţi să meargă la război şi să lupte ca nişte adevăraţi soldaţi.Valentin, care era un preot, credea că oamenii trebuiau să se căsătorească. Astfel el a căsătorit în secret cupluri. El făcea cununiile în locuri secrete, deci împăratul nu-l putea găsi.Dar el l-a găsit. Valentin a fost arestat şi adus în faţa împăratului. Lui Claudiu i-a plăcut de Valentin şi a crezut că este un om tânăr şi înţelept. L-a încurajat să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman. Valentin a refuzat. El a fost întemniţat şi condamnat la moarte. Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi şi le-a semnat scriind "Adu-ţi aminte de Valentin al tău."Valentin a fost probabil ucis pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Totuşi este necunoscută data datorită faptului că nu se ştie dacă legenda este adevărată dar este oricum o poveste frumoasă. Nu există dovezi pentru a arăta dacă această poveste este adevărată sau nu dar oricum ziua de Sfântul Valentin este celebrată în onoarea sa.
Ele sunt cele trei lucruri sau cum vreţi voi să le numiţi fără de care nu aş putea să trăiesc. Îţi trebuie dorinţă a da viaţă, pasiune pentru a încerca şi plăcere pentru a dezvolta. Ele formează focul din pieptul omului, iar când una dispare, celelalte se sting încet dar sigur. O persoană care nu a cunoscut pasiunea este monotonă, ca să nu zic de-a dreptul ieşită din comun de plictisitoare. Cele trei sentimente sunt ca un foc greu de stăvilit, pentru că dacă nu le ştii să le controlezi, poţi pârjoli tot ce e în jurul tău. O doză mică din când în când nu a stricat niciodată, dar nu poţi abuza. Ai deveni sălbatic, incontrolabil, zvăpăiat şi singur. Deja alunecăm spre partea întunecată a Celor Trei. Lăsându-te mânat de ele pierzi noţiunea autocontrolului şi poţi face lucruri iresponsabile, eventual regretabile. Nu am vrea să se întâmple asta, aşa-i ? Învaţă să le faci pe ele să lucreze pentru tine. Apelează la ele ori de câte ori simţi nevoia, nimeni nu se va supăra. Dacă nu le bagi în seamă e ca şi cum ai încerca să aprinzi un aragaz fără foc. În final vei reuşi să-l aprinzi, dar vei fi prea obosit ca să mai găteşti. Încinge spiritele, torturează-le, lasă-le să ardă puţin, după care toarnă pe ele apă rece ca gheaţa. Vei simţi cum adrenalina îţi invadează tot corpul, numai datorită pasiunii, dorinţei şi plăcerii. Ai încredere în mine.
Teoretic şi practic nu mai nimic de pierdut când pierzi absolut tot ce se putea pierdea. De-abia atunci simţi cum umerii tăi s-au eliberat de povara pe care au purtat-o toată viaţa. Te eliberezi total, nu mai ai nicio responsabilitate, nu mai dai explicaţii şi nu simţi că eşti înhămat la căruţa sorţii.
Probabil că este un sentiment magic să fii liber. Să poţi face ceea ce îţi doreşti fără să ai un regret, fără să te gândeşti la consecinţe, fără să ai griji, fără şi fără. E ca şi cum viaţa ta a luat-o de la capăt şi îţi oferă şansa de a-ţi pune în valoare cunoştinţele acumulate de-a lungul vieţii „anterioare”. Totuşi nu e ca şi cum te-ai fi născut învăţat, pentru că e o oarecare diferenţă.
Atunci când pierzi totul, dispare dorinţa de a continua. Nu mai ştii care este scopul tău şi rătăceşti pe nenumărate căi fără să ştii ceea ce cauţi, orice lucru care-ţi iese-n cale îţi dă impresia că este ce-ţi doreşti.
Într-un fel e un paradox. Eşti liber, dar nu ştii cine eşti. Nu mai ai nicio identitate, nu mai ai trecut, nici viitor, cu atât mai mult prezent. Iar partea nasoală este că nu te poţi redefini, pentru că tu eşti totul şi în acelaşi timp nimic.
Câte ceva despre mine…
Cum mă numesc?
Cristian
Câti ani am?
19 ani
Ce îmi place la şcoală?
Tabla şi geamurile. Glumesc. Îmi place informatica, matematica, chimia, fizica şi chiar şi psihologia, care cred că este cea mai importantă dintre toate.
Timp liber?
Dacă nu sunt la calculator, ori cu prietena atunci sunt la fotbal,tenis de masă,biliard(cu toate că deranjează fumul de ăigară mai merg câteodată)poker daca am cu cine sau sunt cu prietenii(ele)la plimbare.
Ce gândesc?
Îmi place să cred că toată lumea gândeşte ca mine cu toate că această plăcere se spulberă odată ieşit în societate.
1. Orcat de mult ai incerca, nu poti boteza pisici. 2. Cand mama ta e suparata pe tatal tau, nu o lasa sa te pieptene. 3. Cand te loveste sora ta, nu o lovi si tu, intotdeauna o prind pe a doua persoana. 4. Nu poti avea incredere in caini sa-ti pazeasca mancarea. 5. Nu stranuta cand te tunde cineva. 6. Nu peria niciodata pisica cu aspiratorul. 7. Nu poti sa ascunzi conopida in paharul cu lapte. 8. Nu purta lenjerie cu puncte sub pantaloni albi. 9. Cel mai bun loc cand esti trist este in poala la bunicu.
Postări
