De ce traiesc.....

Pentru ca iubesc diminetile cu soare,cu vant sau cu ploaie, cestile de cafea, ordinea tuturor lucrurilor mele mici sau mari, palpabile, existente, imaginare.
Pentru ca iubesc fiecare floare micuta si prapadita crescuta stramb, pentru ca iubesc fiecare gest frumos de care am parte in fiecare zi.
Pentru ca am sansa sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, sa zambesc.
Pentru ca am incredere in mine si in ceilalti.
Pentru ca am puterea sa o iau de la capat de inca 1000 de ori pe langa cele 1000 care au fost deja.
Pentru sfarsituri si inceputuri.

Pentru ca VREAU si pentru ca IMI PLACE!

Asta e pentru tine Adee sa-ti dovedesc ca pot mai mult de atat sper sami vizitezi zilnic blogul si iti promit ca n-am sa te dezamagesc…

Cineva drag mie...

Sensibila dar curajoasa. Ambitioasa cu sine dar altruista cu restul. Curioasa dar atenta.

Imi vorbeste, o ascult, o privesc, ma cucereste si nu as mai zice nimic si as privi-o visator mai departe daca nu m-ar readuce pe pamant, intreband ce parere am sau nu stiu,ce cred...si revin la vise,Adee astea sunt gandurile mele:

Imi place cand intampini greutatile cu un zambet ca lasi impresia de "nimic mai simplu", Imi place chiar si cand te agiti ca nu iti iese ceva,pentru ca te privesc in ochi si vad linistea chiar daca esti incruntata...

Ma faci sa uit, imediat cum te privesc, ca toata ziua mi-a mers prost sau ca am facut numai boacane, daca asta vrei, daca nu...ghinionJ

Te vad cum iubesti,cum oferi enorm chiar daca te feresti, de mine nu poti sa te ascunzi, ma uit in ochii tai din nou sa iti vad privirea...si ea nu ma pacaleste,sa nu te pacalesti.

Incerc sa imi pun gandurile in ordine,as zice tuturor:

Intreab-o si iti va spune totul despre ei,ceilalti,intreab-o de ea si iti va spune tot ce vrea sa te lase sa afli si modul cum o face,e perfect ca nu ar mai fi enigma daca nu ar fi mister si nu mi-ar fi placut atat daca ar fi fost simplu...

O vad in multime si imi dau seama cat e de speciala, o vad acolo dar uneori nu e, e in lumea fanteziilor si as vrea macar un moment sa vad ce vede,sa simt ce simte..si iar o iau de la capat ma scufund in intrebari....

Si poate crede ca mine,ca o iubire nu trebuie sa fie neaparat de lunga durata pentru a te marca,ca poate sa fie vorba de o singura zi, de o saptamana, o luna un an...dar sa te consumi intr-atat de mult, in care sa te dedici intr-atat de tare celuilalt, incat sa o tii minte mereu...dar cine stie,ce crezi tu?

...insa,as vrea sa aflu,ce ascunzi,enigma mea?

Confidence....

Ai vreun secret?

Sau mai bine, nu-mi spune… pentru ca daca-l spui, nu mai e secret. E doar o constatare, care poate nici macar nu se ridica la inaltimea asteptarilor mele. Dar atata timp cat e secret, lucrul respectiv e un mister ce eu sper sa insemne o lume intreaga. Nu conteaza nici macar faptul ca misterul poate ascunde o imensitate de nimic, atata timp cat imi da posibilitatea sa visez la ceva ce vreau eu sa fie de fapt secretul tau.

Daca tii secretul, detii controlul situatiei. Nu esti vulnerabil, nu esti expus si esti chiar protejat. Ramai protejat. Asa sigur nu o sa suferi. Nu conteaza ca esti pe jumatate fericit, macar nu risti sa fii dezamagit. Si totodata, nu ma poti dezamagi pe mine, pentru ca nu mi-ai zis secretul…deci inca mai poate fi ce vreau eu sa fie. Chiar si Blaga te-ar sfatui sa nu strivesti corola de minuni a lumii, ci sa o sporesti cu taine…

Dar daca mi l-ai zice? Si daca te-ai simti usurat dupa aceea? Si daca ai putea respira fericit? Si daca in locul controlului ai gasi euforia pe care ti-o da aerul de sub picioare? Si daca toate fricile din spatele secretului raman acolo? Si daca misterul pe care il expui face lumina in viata altcuiva?

Hai…zi-mi un secret!

Print intre femei...

Da, da, toate povestile se termina frumos, cu Fat Frumos care invinge ceva zmeu si o salveaza pe printesa. Dar oare nu e asta doar o chestie de suprafata? Cine stie ce se intampla in sufletul printesei? Cine zice ca printesa “trebuie” salvata? Sau cine e de fapt zmeul care a rapit-o pe prea-frumoasa? Si de ce ar prefera printesa sa ramana cu Fatul Frumos?

In primul rand, Fat Frumos e bine cunoscut pentru aspectul lui fizic. Numele nu ne indica cum ca ar fi sensibil, inteligent, bun sau ca ar avea un caracter puternic. El e frumos. Si in plus, e cam copil de bani-gata, crescut in puf la tatal lui acasa, regele. Deci evident nu e obisnuit sa faca treaba in casa, nu a intampinat dificultati ca sa isi intareasca personalitatea, si probabil nici nu se descurca pe cont propriu.

Pe cand zmeul, izgonit, marginalizat si pus sa dea piept cu viata din frageda pruncie, sigur stie cum sa se descurce singur, sa supravietuiasca in conditii vitrege sau cum sa aprecieze un lucru bun. Tocmai de aceea sigur va sti sa o aprecieze pe printesa.

In plus, s-ar putea ca printesa sa nici nu vrea sa fie salvata de frumosul print. Nu exista poveste in care printesa sa se salveze singura. De fiecare data vine cineva in ajutorul ei, ca si cum ea nu e in stare sa plece din casa zmeului, de exemplu cand el e plecat in vizita la mama lui, zgripturoaica. Adevarul e ca printesa poate nici nu a vrut sa plece, iar cand s-a trezit cu FF la usa, povestea se termina brusc cu un happy ending.Povestile nu mai continua cu detalii despre viata fericita a printesei cu printul respectiv.

Sigur printesa s-a intors a doua zi la zmeu sau si-a construit singura un palat cu turnuri pana peste nori, sa fie sigura ca nu mai ajunge nimeni la ea sa o deranjeze din nou, pe motiv ca trebuie salvata.:)))

Scrisoarea mea...

Draga Mosule,

M-am mai gandit. Si m-am razgandit. De fapt vreau sa vii la mine anul asta. Atata doar ca nu imi plac niste chestii la tine si cred ca ar trebui sa le stii.

In primul rand, in loc sa le aduci copiilor jucarii in sac, mai bine adu-le carti. Jucariile n-au importanta, mai bine niste carti cu ecuatii si filozofii. Filozofii despre desertaciune, in mod special. Si poate niste poezii de-ale lui Nicolae Labis si Veronica Micle.

Si mai vreau sa vii la mine primu'. Nu al doilea, nici al treilea. Eu trebuie sa fiu in fruntea listei tale de vizite.

Nu prea imi place ca te imbraci in rosu – rosu asta e o culoare cam viguroasa si vehementa…mai bine ti-ar sta in violet, e culoarea mea preferata. Plus ca trebuie asortat..cu niste verde poate.

Aaa… si foarte important: daca nu ma gasesti acasa, insista. Stai la usa pana vin. Intoarce-te pana ma gasesti. Iar daca sunt in casa si nu-ti deschid, suna mult si tare, pana ma voi convinge ca vrei cu adevarat sa intri si ma voi decide ca meritam amandoi aceasta vizita.

Cu drag Niky jn.

Why...red

Era la moda rosul cand s-a inventat Craciunul? E Mos Craciun timid si se inroseste repede? Oare s-au incurcat vopsele oualor de Paste prin masina de spalat a Mosului?

De ce nu poate fi Craciunul mov, verde sau chiar albastru? De ce costumatia lui Mosu’ e rosie din cap pana in picioare, de ce nu poate sacul lui sa aiba un petec gri sau macar nasul lui Rudolph …de ce nu poate fi galben?

Daca ar fi sa ma iau dupa versurile lui Damien Rice : “we call it Christmas when the adverts begin”, inseamna ca am gasit explicatia: Craciunul e rosu pentru ca e sponsorizat de Coca Cola.

Friendship...

Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe prietenul nostru atat de important…Nu conteaza timpul pe care-l petrecem cu fiecare prieten ci calitatea timpului petrecut cu fiecare persoana….5 minute pot fi mai importante ca o zi intreaga…

Astazi multe prietenii se realizeaza prin e-mail , acele prietenii “virtuale” , care ne fac sa gandim , sa radem , sa reflectam.

Invatam sa apreciem persoane fara a le judeca dupa cum arata sau modul lor de a fi , fara a putea sa le etichetam…sunt prietenii mari care se fac in acest fel !… Asa se construiesc prietenii din bucurii si dureri impartasite…unele tin de scoala , altele de calatorii , cinema si distractii.

Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe acesta sa fie atat de important!!!…Pentru ca timpul pierdut cu prietenii nu exista este timp castigat , trait , profitat…sunt amintiri pentru o viata intreaga…Cel mai important este sa stim sa profitam la maxim de fiecare minut si sa pastram apoi amintirea…

Prieteni sunt alaturi de noi atunci cand putem da sentimente… Alaturi de prieteni , viata este o carare printr-o poiana…Prietenii sunt acei oameni rari care te intreaba ce mai faci si apoi asteapta sa auda raspunsul…
Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincredarea…!Adevaratul prieten este acela care nu trece nimic cu vederea dar iti iarta totul…

Prietenia se construieste incetul cu incetul…tu insuti esti raspunzator de ceea ce culegi!….invata sa culegi lucruri bune…