Cam aşa ar suna pe scurt ceea ce vreau să scriu mai jos.
Multă lume consideră o relaţie amoroasă sau de prietenie sau ambele combinate, mă rog, ca fiind un lucru foarte normal. Nimic greşit până aici. Însă, o relaţie, în opinia mea, nu este doar un lucru normal, ci şi un privilegiu.
Un fenomen de care ar trebui să profiţi, de care să te bucuri.
Ai ocazia să construieşti ceva alături de persoana de care te-ai îndrăgostit. Ai ocazia să-ţi faci amintiri, să trăieşti clipe frumoase, să laşi un drum în urmă.
Am întâlnit destui oameni care după ce s-au cuplat cu alţi oameni, au pierdut ideea. S-au trezit în mijlocul acţiunii neştiind ce linii să spună. Păi, stai aşa, nu tu ziceai că dacă ai avea pe cineva ai face şi ai drege ? Acum ce faci, uiţi de la mână până la gură ?
Sau, mai rău, după ce că uiţi ce aveai de făcut, începi să-ţi baţi joc de tine, de persoana de lângă tine, de relaţie, de tot. Şi distracţia unde mai e ?
Până la urmă ajungi la concluzia că mai bine ai fi rămas singur, asta dacă te duce capul la ceva măreţ. Dacă eşti mitocan, continui să calci în picioare idealurile celor din jur. Măcar atâta conştiinţă să ai şi să spui “STOP! GATA!”.
Am scris rândurile de mai sus, pentru că unii nu realizează norocul pe care îl au. Cine ştie cine trece pe aici şi vede postul acesta şi poate se luminează puţin. Niciodată nu e prea târziu.
Postări
